Motto: “Allegro, ma non tropo”
Tropăitorii
Fantezie la persoana întâi. Când la singular, când la plural.
Eram o gaşcă de globetrotteri. Adică, un fel de trăpaşi (trotter = trăpaş, în engleză) ce umblam hai-hui prin lume (globe = Pamânt/Terra). Un ţăran mai şugubăţ a nechezat mânzeşte şi ne-a numit gloabe tropăitoare, traducând cum ştia el mai bine globetrotter pre limba lui… Şi aşa ne-a rămas numele!
Deunăzi tropăiai prin Craiova. Muică, ce de Jii au ăştia… Stăturăm ce stăturăm şi hop, tovarăşul Solomon a trebuit să lipsească motivat. De la Primărie, nu de la arestul ijepist (IJP Dolj)! Am stat o vreme şi prin Africa arabă. Faină zonă! Păcat că e cam autoritativistă, ca să nu spun că e cam dictatură… Cum am plecat de la “olinclusivul” din Tunis, pac! a căzut regimul tunisian… Apoi am fost la o tură pe la piramide. Prietenul (lui Ceauşescu, şi, implicit, al securiştilor şi comuniştilor care i-au urmat la putere acestuia!) Hosni a trebuit să plece. Cică într-un fel de hotel cu gratii. Colegii mei trăpaşi au fost zilele astea pe acolo, pe la Egipet, să vadă nişte Ramseşi: cătanele nu se simt prea bine şi au puşcat niscaiva civili în Piaţa Libertăţii (Piaţa Tahrir = Piaţa Libertăţii, în araba egiptenească). Ăştia (jeneralii egipteni) nu ştiu ce a păţit deunăzi tovarăşul colonel Gadafi Jamahiriotul, cu a lui Jamahirie Arabă Libiană Populară şi Socialistă? Sau ce urmează să păţească tovarăşul secretar general al Partidului Baas Arab Socialist din Siria daca mai puşcă mulţi civili prin Damasc, un oraş superb, zis şi Oraşul Alb, de altfel?
Da, am fost la tropăit şi prin Libia, şi prin Siria, şi prin Egipt. Dar nicăieri nu-i ca acasă. Aşa că mă întorsei în Elveţia Carpatină, cum le place să se laude patrioţilor locali cu a lor “Patrie locala” a celor “7 cetăţi”. Stau şi le număr. Şi nu mai ştiu care sunt cele 7, deşi pe stema Ardealului turnurile sunt la locul lor (fiecare din cele 7 arată de parc-ar fi turnul din cetăţii din Ardud, proaspăt renovat în alb cu bănuţi europeneşti; cred că e primar udemerist, că altfel, după vizita noastră, trebuia să se împiedice puţin pe modelul lui Solomon, ban de Craiova), iar în nemţeşte numele nu are de-a face cu pădurile (trans silva = peste păduri, în latină; Ardeal < Erdely < erdo = pădure, în maghiară) defrişate de Verestoy, un fel de Omar Haysam (din punct de vedere forestiero-silvic) secuiesc… Ziceam că nu mi-au ieşit la numărătoare cele 7 citadele, căci, se ştie, Clujul (napocizat în 1974, când numele lui a fost Cluj < Cluş < Clus < Clusium = loc fortificat la intrarea în munţi, în latina târzie; referindu-se, probabil, la fortificaţia mănăstirii Calvaria din Mănăştur) a fost şters de către saşi din lista celor 7 şi înlocuit cu o cetate de pe lista de supleanţi, pe motiv de calvinizare şi dezsăsizare (saşii au trecut la lutheranism). Atâta bai să fie, doară! Noroc că m-am întâlnit cu Aspazia ot Izvoarele Sucevii şi care-mi povesti viaţa ei tumultoasă în Claudiopolisul (numele latinesc al Clujului medieval) în care a descălecat la terminarea liceului, pe vremea când asigura RCA diverse maşini de lux ce făcură niscaiva accidente în lotul Dornenilor. Cum am stat vreo 2 zile la poveşti cu dumneaei, musai era să pice nişte capete. Cum ar zice Ebuţa (vai ce frumos o alintă nenea Ciorbea pe pupila preşedinţială!): na, că “sa-ntâmplat” să mai pice vreo 2 falnici bărbaţi de stat. De stat în cur (cur = şezut, de la latinescul culus), la Primărie, respectiv la Judeţeană. Cine e de vină că Apostu şi Bică sunt efecte colaterale ale unor răzbunări de tipul “noaptea cuţitelor lungi”? Deh, cine nu ştie istorie, repetă greşelile ei…
Săptămâna trecută am tropăit pe la Sătmar. Fain oraşul, falnic şeful de la ARR, autoritatea care îmi va verifica cu RAR-ul şi cu Poliţia cauciucele (sic!) de iarnă de la rablă. Naiba ştie cum, parcă e făcut, treaba cu benzina şi şpăguţa claudiopoleană (cică Apostu a luat şpagă şi benzină cu cardul de la ROSAL, fostă proprietate a familiei gherleanului Prigoană) s-a repetat şi la Sătmar. L-au saltat şi pe el… Nici nu îmi mai amintesc bine care dintre tropăitori a fost la Braşov şi câte zile a stat pe acolo, căci acolo au necazuri câţiva colegi ai celor amintiţi deja…
Atenţie: tropăitorii tocmai au ajuns în oraşul Dumneavoastră…
[preluat dupa http://www.newsme.ro/Tiberiu-Socaciu/tropaitorii.html]
